Povestea iei contemporane

Povestea iei contemporane

Povestea iei Izabela Mandoiu

Iile românești realizate sub semnătura Izabela Mandoiu sunt lucrate manual, cu precădere de către femei cu experiență și femei mai tinere de la sate. La sugestiile designerului, aceștia adaptează stilul consacrat al diferitelor zone din țară, la așteptările și trendurile actuale.

Modelele florale ale bluzelor tradiționale din Atelierul Izabela Mandoiu sunt specifice zonei Argeș. Realizarea lor durează aproximativ o lună de zile.

Iile semnate de designer sunt modele unicat, drept urmare, nici o ie nu va fi identică alteia, realizată anterior.

Sintagma declarativă IZABELA MANDOIU creionează clasa de valori a reprezentantelor sexului frumos care îi poartă creaţiile: Povești țesute cu valori.

Brand-ul IZABELA MANDOIU abordează stilul tradițional și stilul modern cu accent pe trend-ul urban și așteptările consumatorului contemporan.

Linia cu influențe tradiționaliste presupune trei modalități de lucru:

  • II țesute de la zero, cu femei colaboratoare din țară;
  • Creații cu broderii computerizate, printre care și tricouri din bumbac cu proverbe românești brodate;
  • Haine cu design minimalist, cu aplicații tradiționale, obținute din materiale textile vechi, achiziționate de la sătenii din zona Argeș și nu numai.

Despre cum dăm o nouă șansă țesăturilor vechi, aflate într-o stare nu tocmai bună, am scris aici.

Cum se coase o ie - Povestea iei contemporane

Cum se coase o ie

IA de Argeș

Caracteristici care fac ia argeșeană specială și ușor de recunoscut:

  • Elementele de compoziție sunt geometrice, lucru care atestă nevoia de ordonare a universului.
  • Zăbreaua este un un motiv ornamental specific, realizat dintr-o suită de romburi care se ating cu vârfurile, dând impresia unui grilaj. Câmpurile geometrice astfel formate dau nenumărate posibilități de realizate a motivelor decorative.
  • Geometrismul decorației face ca ia argeșeană să se preteze la o distribuție ritmică, repetată a motivelor.

Semne specifice abstracte întâlnite pe iile argeșene: S-ul, despre care se spune că reprezintă cârligul și spirala.

Cromatica iei argeșene include roșul, vișiniul, negrul, galbenul, verdele, albastrul și violetul.

cromatica iei argeșene - povestea iei contemporane

Cromatica iei de Argeș

Coloritul specific argeșean este unitar și manifestă câteva preferințe ce se pot găsi pe tot cuprinsul zonei. La piesele de broderie argeșeană, mai ales la costum, predilecția cromatică este pentru roșu și negru, la care se adaugă, cu răspândire restrânsă, albastrul și galbenul. Alte culori care întregesc sfera coloristică des folosită sunt: vișiniu, verde, violet. În cazul iilor de sărbătoare, se adaugă firul argintiu sau auriu, cu fluturi de mărimi și forme diferite, dar și mărgele aurii sau argintii.

Simbolistica specifică locului întruchipează din obiceiurile și preocupările localnicilor, fapt pentru care motivele predilecte, frecvent repetate pe ii sunt: coarnele de berbec, capra, stâlpii sau unucile, furca și fusul, vârtelnița și mai rar întâlnite sunt simbolurile agrare, precum fierul de plug.

Iile sunt create personalizat în funcție de vârsta celei care o va purta și de contextul de purtare: ii de lucru, ii de sărbătoare, ii de ceremonie, de logodnă, de nuntă sau de înmormântare.

Ia argeșeană se remarcă prin prezența câtorva câmpuri ornamentale de dimensiuni variate, dar constant prezente: mâneca, guler, piept, spate.

Motivele des întâlnite în tipologia cusăturilor de Argeș sunt biomorfe: frunza, floarea, creanga de brad, brăduții, floarea-soarelui, vioreaua, trandafirul, trifoiul, garoafa. Remarcabil este și semnul reprezentativ pentru spicul de grâu, care denotă, asemeni fierului de plug, zona nepropice agriculturii.

cromatica iei argeșene - povestea iei contemporane

Cromatica iei argeșene

Descrierea iei argeșene

„Portul românesc femeiesc se caracterizează printr-o mare strălucire decorativă, aici situându-se cele mai remarcabile realizări artistice ale broderiei populare.”[1]

Cea mai importantă piesă a costumului argeșean, compus din fotă, bete, maramă, ie, poale, este IA.

IA este o piesă vestimentară realizată din pânză de bumbac plină sau topită, ce aparține tipului de cămașă cu altiță, specifică și altor zone din România.

La mânecă se disting mai multe zone decorative:

  • Altița este partea superioară a mânecii – umărul- care alcătuiește câmpul ornamental cel mai compact, desfășurat pe orizontală. De multe ori este încadrată de un alt motiv mai mărunt ce-i limitează desfășurarea în spațiu.
  • Imediat sub altiță, la iile mai vechi apare încrețul. Indiferent de punctul în care este lucrată altița, de motive și de cromatică, încrețul se lucrează în punct la fir, doar cu motive geometrice, în culoare albă sau galben deschis. De multe ori se folosește firul de mătase vegetală mai strălucitor.
  • Râurile sunt fâșii drepte sau oblice, ce se desfășoară de la încreț la manșetă. Acestea reiau, de regulă, motivul de bază al altiței, transpunându-l pe verticală și încadrându-l cu motivul de la ancadramentul altiței.
  • Dispunerea oblică a râurilor este mai rară, apare la iile din ultimii 50 de ani și atestă influențele altor zone.
  • La iile mai vechi, râurile pot fi despărțite prin ajururi sau șabace, lucrate cu ață în culoarea țesăturii, ceea ce îi dă iei o notă de eleganță aparte.
  • Mâneca se termină într-o manșetă largă, pe care se reia motivul altiței, sau în brățară (manșeta strâmtă).
  • Pe gulerul sau bentița de la gât apare întotdeauna un motiv separat, de mici dimensiuni, de regulă triunghiuri sau mai rar spice de grâu, fier de plug, etc.
  • Pe piept se reiau râurile – verticale sau oblice – în funcție de dispunerea lor pe mânecă. Un alt tip de împodobire a pieptului iei, apărut în prejma primului război mondial, tip ce presupune acoperirea în întregime a țesăturii de pe piept cu motive de broderie, ca la altiță. Acest procedeu conferă însă o masivitate ce nu corespunde cu grația firească a iei.
  • Spatele poate fi și el împodobit cu fragmente din nucleul decorativ al altiței sau cu râuri mici.
  • Poalele cămășii reiau motivul principal al altiței, dispus la interval de 10-15 cm. În partea inferioară, sunt mărginite de găurele, feston sau dantelă lucrată cu croșeta.”[2]
Ia argeșeană - povestea iei contemporane

Ia argeșeană

Tipuri de motive tradiționale

Motivele tradiționale pot fi motive generale – întâlnite în numeroase zone, cu semnificații identice sau apropiate și motive specifice – întâlnite doar într-o zonă anume, cu o individualitate recognoscibilă.

În funcție de tematica abordată în realizarea lor, semnele cusute pot fi:

Motive simbolice – cele mai vechi semne, care redau elemente ale folclorului și detalii cosmogonice, menite să îndepărteze spiritele rele.

Exemplu: pe o ie pentru o tânără căsătorită, soacra îi cosea patru motive cu rol de urare: inima, crucea, ancora și casa. Semnificațiile erau: dragostea, fidelitatea,statornicia căsniciei.

Motive abstracte – predominant, cu forme geometrice. Deseori, forma motivelor urmează textura materialului, fiind complementare sau situate marginal, alteori, motivele creează cadrul cromatic.

Motive concrete sau realiste sunt împărțite în trei grupe:

  • Fiziomorfe sau cosmice, realizate în stil geometric: soarele, luna, steaua, fulgerul, anotimpurile.
  • Biomorfe – semne care imită vegetale, animale, oameni.

Fitomorfe des realizate: bradul, floarea-soarelui, frunza de viță de vie, trifoi cu 4 foi, lujerul cu boboci de trandafir și trandafirul.

Zoomorfe: cornele berbecului, șarpele, puiul, gândacul, melcul.

Tropomorfe: inima, ochiul, hora.

Skeomorfe: căruța, ciutura, furca, fusul, pieptenele, pâinișoarele, roata, cârligul.

Punctul este tehnica de lucru care ce are valoare grafică proprie. Repetarea punctului, după o schemă predefinită, planificată, alcătuiește motivul. Motivele servesc la realizarea compoziției ornamentale și compun povestea fiecărei creații în parte.

[1] Podoleanu, Liliana, Podoleanu Emilia, Cusături populare din zona Argeșului, Editura Ceres, București, 1983, p. 18

[2] Podoleanu, Liliana, Podoleanu Emilia, Cusături populare din zona Argeșului, Editura Ceres, București, 1983, p. 19

Motive tradiționale țesute în gherghef - povestea iei contemporane

Motive tradiționale țesute în gherghef

Etimologia cuvântului „ie”

Denumirea cămăşii tradiţionale româneşti provine din latinescul „tunicae lineae”(conform Varvara Buzilă „Costumul popular din Republica Moldova. Ghid practic”)

Termenul „camisa”, dat piesei vestimentare, componentă a portului popular românesc se regăsește în documentele istorice încă din secolul al VI-a lea. (menţionat şi în Glossarium mediae et infimae Latinitatis scris de către Du Cange, cu o serie de versiuni ce demonstrează o arie largă de folosinţă a obiectului vestimentar)

Ia este componentă a portului popular local, de tip femeiesc, ce acoperă partea de sus a corpului. Bluză, cămașă, cu o croială specifică, împodobită cu motive preponderent geometrice, dar și florale, pe mâneci, piept și guler.

Altițele sunt porțiuni ornamentale realizate din cusătură, cu fir colorat de in, bumbac, mătase sau fir metalic, formând un dreptunghi în partea de sus a mânecilor iei.

Râurile sunt șiruri de semne verticale, țesute sau brodate cu acul în partea din față a unei ii.

Patter-uri pentru țesături tradiționale românești

Patter-uri pentru țesături tradiționale românești

Originile IEI

Primele reprezentări ale cămășii românești datează din anii de construcție ai monumentelor pe care sunt reprezentate: Columna Traiani de la Roma – anul 113, bazoreliefurile de la Adamclisi, Cronica pictată de la Viena 1330.

Alte dovezi existente sunt desenele bisericii Stei Sângerogiu-Hunedoara din anul 1409, ori Râbița-Oltenia – anul 1417.

Cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizații europene, cuprindea Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia. Cel mai de seamă aspect descoperit despre această cultură este ceramica de foarte bună calitate, care s-a păstrat bine în timp, și impresionează prin bogăția și varietatea semnelor pictate.

Specialiști ai Muzeului Țăranului Român sunt de părere că picturile și grafica culturii Cucuteni au servit drept inspirație pentru primele semne cusute de către femei pe bluze ori cămăși.

Procedura de realizare a țesăturilor tradiționale

Procedura de realizare a țesăturilor tradiționale

Procedeul de realizare a IEI

Povestea iei începe cu bătutul cânepii şi torsul lânii şi se termină cu împunsăturile cu acul, moment în care se cos motivele tradiționale cu simbolistica lor aparte, dând viață unei noi povești.

Femeile sunt cele care au perpetuat meşteşugul. Ele aleg stilul cusăturii, culorile, croiul cămăşii. La rândul lor, au datoria morală de a transmite îndeletnicirea celor tinere, pentru ca arta cusutului manual a iei să dăinuiască pentru totdeauna. În acest sens, adunările ad-hoc, șezătorile, erau un bun prilej de a învăța, de a experimenta sau pur și simplu, de a practica priceperea și creativitatea cusutului de mână.

Fiecare ie avea personalitatea ei, fiindcă avea un unic creator, două ii la fel nu există.

Femeile de la sate au prins drag de bluza cu semne cusute și, odată ce descopereau noi țesături, mai fine decât firul rudimentar lucrat de cânepă, acestea au început a coase felurite ii, în funcție de utilitate. Astfel regăsim la sate ia de lucru, ia de zi cu zi, ia care se purta în zile de sărbătoare, ia de logodnă, de nuntă sau de înmormântare.

Femeile se inspirau din natură, de la elemente pământene, până la cele cerești. Și pentru că fiecare femeie voia să fie unică, aceasta nu arăta ia până nu era gata, în decurs de două sau patru săptâmâni, cât dura timpul de realizare.

Deși cu simboluri și stiluri diferite, iile românești respectă același tipar, având un „stil economicos, țesătura este de preferință fluidă (pânză topită), decorațiunile plasate în același fel, după reguli nescrise, cu conținut sacru.”[1]

Bluza țărănească specifică Balcanilor și Carpaților și-a consacrat tiparul. Modelul a dăinuit și  s-a bucurat de diversitate în ceea ce privește repertoriul decorativ. După Unirea Principatelor, ia a căpătat un rol identitar al neamului.

Cum se coase o ie - procedeu de realizare

Cum se coase o ie – procedeu de realizare

Tipuri de IE

Ie cu altiță – recunoscută pentru ornamente pe guler, piept și mânecă, întâlnită în Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, Bran, Covasna.

Ie cu tăblie – cunoscută în Hunedoara, Pădureni, Arad.

Ie cu umăr – întâlnită în sudul Transilvaniei, Sibiu, Făgăraș

Ie cu lăncez – creată cu volan, ia este specifică în sudul și estul Transilvaniei, Valea Bistriței, la nord de Neamț și în Bucovina.

Ie cu chiept – pe zona încrețiturii pieptului prezintă ornamente geometrice.

Ie cu platcă – cunoscută pentru urnamentul de pe umăr, realizat din crățele, ca niște faguri, este purtată în Maramureș și Bihor.

Tipuri de ii argeșene

Tipuri de ii argeșene

IA – element de brand național

Ia este un simbol patriotic, un element de brand național, creat cu pasiune, inspirație și dedicare de către strămoșii noștri.

Simbolistica tradițională constituie un izvor nesecat de inspirație pentru toți creatorii de frumos, fie că fac artă, design de obiect, design vestimentar.

În prezent, ia este un obiect vestimentar care servește drept model multor designeri la nivel internațional, dar mai ales la nivel național. Tinerii sunt cei care vor să o reinterpreteze, să realizeze unele formate hibride, care să o facă o variantă mai ușor purtabilă în spațiul urban. Cererea pieței transformă ia de eveniment într-una urbană, o creație vestimentară specifică stilului de zi cu zi.

Secolul XX marchează un moment extrem de important: atenția pe care o acordă designerii din Occident culturii vestimentare din România. Ia devine astfel universală și promovează valorile naționale, formând o comunitate puternică la nivel internațional, a iubitorilor de ii.

Frumusețea stă în ochii privitorului[2], respectiv a purtătorului de ie – o vorbă celebră care argumentează alegerile reginelor din cele mai vechi timpuri, care au optat pentru ie, ca pentru o piesă vestimentară de ceremonial, pretabilă vieții regești.

Se spune că Regina Elisabeta, Prinţesă de Neuwied, a fost prima regină a României, care s-a arătat fascinată de ia românească. Regina a purtat ia la evenimente de seamă şi o promova doamnelor de la curte.

Și Regina Maria a avut un rol important în valorificarea iei, fapt pentru care este considerată cea mai mare promotoare a iei româneşti. Datorită Reginei Maria, ia a devenit un etalon vestimentar la Curtea Regală a României, fiind purtată de toate prinţesele din România.

Reprezentări ale IEI în opere pictate

Tabloul „România revoluţionară”, creaţia pictorului Constantin Daniel Rosenthal, reprezintă un simbol al României revoluţionare din anul 1848. Ţărancă ilustrată în tablou este Maria Rosetti, englezoaica ajunsă prima ziaristă din România, soţie a lui C.A. Rosetti. Informațiile susțin că tabloul a fost pictat la Paris.

Conceptul internațional cunoscut și promovat, „Blouse Roumaine” se datorează lui Henri Matisse, pictorul care a pictat ia românească în anul 1940 și a cărei lucrare este expusă în galeria Muzeului Național de Artă Modernă de la Paris.

Theodor Aman, Franciszek Ejsmond, Frederick Arthur Bridgman, Florence Rodway sunt alți artiști plastici care au pictat minunata ie tradițională, validându-i măreția.

Ia românească – de la sat pe podiumul internațional

Impresionat de tabloul lui Henri Matisse “La Blouse Roumaine”, designerul Yves Saint Laurent a lansat o colecţie cu acelaşi nume, în anul 1981.

În anul 2006, Jean Paul Gaultrier a dedicat întreaga sa colecţie de primăvară-vară portului tradiţional românesc.

În 2008, Oscar dela Renta a prezentat pentru sezonul cald imprimeuri şi texturi inspirate din folclorul românesc.

Philippe Guilet a prezentat şi el, în 2011, la sediul Ambasadei Franţei la Bucureşti, creaţii dedicate bluzelor tradiţionale româneşti, o colecție intitulată „Prejudecăţi 100% Ro“.

Casa de modă Isabel Marant a realizat o colecţie similară pentru primăvara lui 2012.

Anul care a schimbat pentru totdeauna percepția și importanța iei a fost 2012, când o creaţie a lui Tom Ford, inspirată de ia românească din zona Sibiu, a apărut în ediţia americană a revistei ”Vogue”, purtată de cântăreața Adele.

Altuzarra, unul dintre cei mai promiţători designeri ai momentului, a dedicat întreaga colecţie „Resort 2014“ frumoasei ii româneşti.

Carolina Herrera, Agatha Ruiz de la Prada, Karl Lagerfeld, John Galliano, Kenzo sunt alți designeri de talie internațională, care s-au inspirat din cultura populară românească, pentru a crea piese vestimentare de catwalk.

Încă din 2012, creatorii de modă români au simțit că este momentul și au lansat colecţii cu inspirație tradiționalistă, pornind un real interes național spre da valoare comorii tradiționale.

Proiecte internaționale care promovează IA românească 

În timp ce a doua duminică a lunii mai este, prin hotărâre legislativă, Ziua Națională a Portului Tradițional, cămaşa tradiţională românească este sărbătorită pe 24 iunie, odată cu Sânzienele. Iniţiativa a aparţinut comunităţii online „La Blouse Roumaine”, care a propus adoptarea iei ca brand de ţară şi organizarea, pe 24 iunie 2013, a Zilei Universale a Iei.

Programul expozițional „Măiastra” este primul proiect de artă contemporană dedicat iei și simbolurilor identitare. Este realizat de galeria Galateca și inspirat de comunitatea La Blouse Roumaine. Proiectul s-a bucurat de o prestigioasă expunere internațională, și a beneficiat de 16 expoziții internaționale și naționale. Izabela Mandoiu a participat la ultima ediție cu creații de inspirație tradițională.

La târgul internațional Pure London, Izabela Mandoiu a expus o colecție inspirată din portul popular, integrând în realizarea pieselor vestimentare simbolistica tradițional românească, realizată prin diverse stiluri de țesut sau cusut.

Elementul distinct al creațiilor sunt semnele românești realizate prin cusătură manuală, modele florale cusute cu mărgele fine, dar și piese cu broderii computerizate.

Tematica „Oriental Futures” în care ținutele cu influențe tradiționale românești au fost prezentate într-un styling tipic asiatic, ne arată că aceste creații se încadrează în orice paradigmă vestimentară.

Creativitatea vestimentară nu are limite, iar styling-ul este de multe ori acel touch care definește direcția, tematica. Ne place abordarea celor care interferează stilul din est cu cel din vest, la fel cum ne plac moda ridicată la nivel de artă și pictorialele cu mesaj puternic, ce îți solicită capacitatea de decriptare a mesajului și de interpretare a scenariului.

Cine poartă IA

Vedetele din Occident apreciază frumusețea iei românești și s-au afișat purtând această piese vestimentară atemporală. Adele, Kate Moss, Halle Berry, Raquel Welch, Katie Holmes, Taylor Swift, Anthony Quinn, Vanessa Redgrave, Demi Lovato, Anne Hathaway, Kourtney Kardashian, Emma Stone, Jennifer Garner sunt doar câteva dintre personalitățile care s-au îndrăgostit de ia tradițională.

Și vedetele autohtone poartă ia argeșeană. Printre ele se numără: Andra, Ioana Ginghină, Sore, Andreea Esca și influencers precum Fabulous Muses, Deea Codrea, Alina Vlad.

La o simplă căutare pe motorul de căutare google, sintagmele în cauză furnizeză următoarele rezultate, la data de 1 decembrie 2017:

ia românească generează 507.000;

romanian blouse 676.000;

romanian traditional blouse afișează 485.000 de rezultate;

Blouse Roumaine oferă 275.000 rezultate;

La Blouse Roumaine generează 184.000 rezultate.

Pe instagram situația este următoarea:

#ie – 643.330 postări

#ia – 307.755 postări

#ieromaneasca – 2.034 postări

#romanianblouse – 6.746 postări

#lablouseroumaine – 10.297 postări

Este evidentă popularitatea bluzei românești și a simbolurilor care o fac specială în întreaga lume. Acest lucru ne face să ne mândrim cu bogăția tradițiilor vestimentare românești. Ne dorim să ducem mai departe portul național în formă autentică sau reinterpretată.

[1] Berchină, Doina, Povestea iei, Editura Paideia, 2013, București, p. 7

[2] Hungerford, Wolfe, Margaret,  Molly Bawn, 1878

InAlteredStates_CorinnaLuce_HUFMag_11

Ia Izabea Mandoiu InAlteredStates_CorinnaLuce_HUFMag_11

2017-12-04T10:28:37+00:00

Leave A Comment

-25% cu codul HELLO2018 la noile produse +++ Detalii
Hello. Add your message here.